Întrebări filosofice

De ceva vreme a dat filozofia în mine. Toată ziua bună ziua "Da' ce-i cu aia?", "Da' de ce-i aşa şi nu aşa?", "Da' ce-ar fi dacă s-ar întâmpla asta?", de ce, de ce, de ce? Poate să vă confirme şi DEnizZE, că doar pe ea am bătut-o la cap cu asta în ultimul timp, până când am reuşit să o conving să răspundă câtorva din întrebările mele pe blog. Dar tot nu mi-a trecut obsesia, aşa că m-am decis să le răspund şi eu că doar tot sunt în pană de idei.
I-am pus şi lui Dani aceleaşi întrebări şi sper să mai adun câţiva cobai apţi de provovare :)

Ce părere ai despre avort? Eşti pro sau contra? De ce?
Foarte pro. Pro dacă pune în pericol sănătatea mamei. Pro dacă este pusă în pericol sănătatea fătului. Pro dacă părinţii nu au posibilitate materială să-l crească. Pro dacă părinţii sunt adolescenţi. Pro dacă mama nu se simte pregătită să aibă grijă de el. Pro dacă pur şi simplu n-ai chef de un copil în momentul ăla (sau vreodată). M-am săturat de deziluzionaţi care strigă în stânga şi în dreapta că omori o viaţă umană şi că nu este drept, până li se întâmplă şi lor şi se văd nevoiţi să-l care nouă luni şi să-l crească o viaţă fără să şi-l fi dorit de la bun început. Atunci nu mai e deloc atât de simplu.

Ce părere ai despre pedeapsa cu moartea?
În mare sunt pro, în special în cazul abuzurilor sexuale. Se poate întâmpla să iei o duşcă în plus şi să-i zbori creierii lui Gigel de la cinci când îl prinzi în pat cu nevastă-ta dar un viol durează mult mai mult de câteva secunde şi eşti în controlul situaţiei pe toată durata timpului. Dacă nu-ţi vine mintea la cap să te opreşti în momentul ăla, nici un număr de ani la puşcărie nu te poate împiedica să o mai faci a doua oară. Ah, şi am văzut o întrebare pe un forum care suna cam aşa: 'Tu cum te-ai simţii dacă ai fi condamnat la moarte pentru o crimă pe care nu ai comis-o?'. Am stat puţin pe gânduri şi tot ce pot răspunde este: 'Mai bine decât dacă aş fi condamnată la douăzeci de ani de puşcărie pentru o crimă pe care nu am comis-o. Atunci mi-aş petrece fiecare zi contemplând o greşeală pe care nu am făcut-o.'

Ce consideri tortură?
Aici cred că aş putea să bat câmpii pagini întregi şi tot m-aş mai întoarce să adaug câte ceva din când în când. Cred că cel mai îngrozitor lucru pe care mi-l pot imagina ar fi să mă trezesc mâine dimineaţă şi să-mi dau seama că sunt singura fiinţă în viaţă. Oricât de bine m-aş simţii la început, sunt sigură câ într-un final mi-aş pierde minţiile. Şi ăsta e doar începutlul. Majoritatea oamenilor sunt mai speriaţi de tortura fizică decât de cea psihică (şi nu zic că n-au de ce) dar parcă cea psihologică e mult mai imaginativă, într-un sens foarte morbid, desigur.

Eşti capitalistă sau comunistă? Sau de altă orientare politică? Care consideri că sunt avantajele şi dezavantajele fiecăreia dintre ele?
Ehe, ce dor îmi e de vremurile când habar n-aveam cu ce se mănâcă politica. Mulţam, dom' profesor de istorie, că mi-aţi băgat-o şi pe asta în cap, parcă nu mă gândeam deja la prea multe nimicuri. E greu să alegi între un regim, deseori tiranic, în care nu poţi niciodată să trăieşti mai bine de mediocru şi un regim, întotdeauna nedrept, în care ori trăieşti într-un palat ori în cocioaba de lângă (şi poţi să fii sigur că n-o să fii tocmai tu ăla care trăieşte în palat). Am simpatiile şi antipatiile mele faţă de fiecare din ele, dar cred că mă regăsesc mai mult în noţiunea de anarhie. Majoritatea sunt crescuţi cu ideea că anarhia înseamnă haos şi că ne-am omorî între noi într-un asemenea caz. Logic că ar venii Gigel de la cinci să-ţi bage un glonte între ochi dacă tu îi furi poşta săptămânal, dar şi tu ai avea ocazia să-i bagi un glonte între ochi că doar ştii de ani de zile că se culcă cu nevastă-ta.

Este posibil să fii ateu şi o persoană morală?
Aţi fi surprinşi cât de des am auzit că biblia este singura care dictează (cât îmi place cuvântul ăsta... aduce a teocraţie) ce este moral şi ce nu. Dar dacă nu crezi în biblie atunci cum rămâne cu noţiunea ta despre ce e moral (presupunând că legea e neglijabilă; oricum ăsta e cazul şi în viaţa de zi cu zi)? La asta am stat mult timp să mă gândesc, eu însămi fiind atee convinsă de mult timp. Într-un final am ajuns la concluzia că da, am şi eu propriile mele standarde de morala. Tot i-aş băga un glonte între ochi unui tip care mă înşală, chiar şi fără a-mi spune biblia că adulterul e rău. Dacă aş avea de ales între a face ceva pe calea grea sau a trişa ca să termin mai repede, aş alege calea grea că altfel nu mi-aş putea spune mie însămi că într-adevăr am facut acel lucru. N-aş putea să trec pe lângă un animal în suferinţă fără să încerc măcar să-l ajut. În fine, consider că moralitatea este relativă şi are prea puţin legătură cu religia.