duminică, 25 aprilie 2010

Clătite

Acestea sunt nişte clătite cu gem şi... nucă de cocos (nu mă întrebaţi de unde mi-a venit ideea >.>). Pot să o dau dracu de dietă pentru o după-amiază, că doar n-am mai văzut aşa ceva de aproape trei luni...

Am drepturi de autor pentru crearea acestor opere de artă :)

Updates

Am creat pagină "About me" şi am editat pagina "Cărţi".

Am multe idei pentru îmbunătăţirea blogului, printre care şi un skin personalizat, dar niciodată nu par să am timp/chef...

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Şah


Chiar mi-am pierdut minţile (mai mult decât de obicei)... Din vacanţă şi până acum cred că am jucat suta de partide de şah (şi le-am pierdut pe majoritatea, ce-i drept; calculatorul e un adversar nemilos).

M-a fascinat întotdeauna jocul de sah, dar fiindcă nu prea am avut cu cine să joc n-am avut de ce să învăţ niciodată regulile mai subtile - nu ştiam decât ce face fiecare piesă şi câteva strategii pe care le repetam ad infinitum... a, da şi că trebuia să-i dau mat nenorocitului ăluia de rege. Abia acum am început să învăţ despre Castling, En Passant şi tot tacâmul. Şi pur şi simplu ador să privesc seturile de sah de sticlă (nu că ar avea mare legătură)...

Eh, cine ştie, dacă mă mai chinui mult poate chiar o să reuşesc să bat calculatorul la mai mult de nivelul Beginner...

The Brutally Honest Test

De câteva luni bune mă fascinează testul de personalitate MBTI. Este un test pe şaisprezece variabile în care te grupeaza în una din categoriile: Introvertire-Extrovertire, Intuitivitate-Senzorialitate, Afectivitate-Logicalitate, Judecată-Percepţie. Am observat că este surprinzător de detaliat şi corect şi am avut încredere în rezultatul meu, INTJ (bine, am dat testul de câteva ori de la diferite surse, aşa ca să fiu sigură).

Aşa că n-am putut rezista când am dat peste testul aici de faţă. Mi-am zis, hai mă cât de brutal să fie, e doar un calculator. Eh, recunosc, n-a nimerit-o chiar la toate, dar în mare...



Crackpot - INTJ

13% Extraversion, 73% Intuition, 93% Thinking, 73% Judging

People hate you.

Paris Hilton hates Nicole Richie. Lex Luther hates Superman. Garfield hates Mondays.But none these even rates against the insurmountable hate people have for you.


I mean, you're pretty damn clever and you know it. You love to flaunt your potential. Heard the word "arrogant" lately? How about "jerk?" Or perhaps they only say that behind your back.


That's right. I know I can say this cause you're not going to cry. You're not exactly the most emotional person. You'd rather spend time with your theoretical questions and abstract theories than with other people.


Ever been kissed? Ever even been on a date? Trust me, your inflated ego is a complete turnoff with the opposite sex and I am telling you, you're not that great with relationships as it is. You're never going to be a dude or chick magnet, purely because you're more concerned with yourself than others. Meh. They all hate you already anyway.


How about this- "stubborn?" Hrm? Heard that lately? All those facts which don't fit your theories must just be wrong, right? I mean, really, the vast amounts of time you spend with your head in the clouds...you're just plain strange.


*****************


If you want to learn more about your personality type in a slightly less negative way, check out this.

Take The Brutally Honest Personality Test at OkCupid


Acestea fiind zise... SON OF A BITCH, THAT FUCKING BURNS...

duminică, 18 aprilie 2010

Întrebări filosofice

De ceva vreme a dat filozofia în mine. Toată ziua bună ziua "Da' ce-i cu aia?", "Da' de ce-i aşa şi nu aşa?", "Da' ce-ar fi dacă s-ar întâmpla asta?", de ce, de ce, de ce? Poate să vă confirme şi DEnizZE, că doar pe ea am bătut-o la cap cu asta în ultimul timp, până când am reuşit să o conving să răspundă câtorva din întrebările mele pe blog. Dar tot nu mi-a trecut obsesia, aşa că m-am decis să le răspund şi eu că doar tot sunt în pană de idei.
I-am pus şi lui Dani aceleaşi întrebări şi sper să mai adun câţiva cobai apţi de provovare :)

Ce părere ai despre avort? Eşti pro sau contra? De ce?
Foarte pro. Pro dacă pune în pericol sănătatea mamei. Pro dacă este pusă în pericol sănătatea fătului. Pro dacă părinţii nu au posibilitate materială să-l crească. Pro dacă părinţii sunt adolescenţi. Pro dacă mama nu se simte pregătită să aibă grijă de el. Pro dacă pur şi simplu n-ai chef de un copil în momentul ăla (sau vreodată). M-am săturat de deziluzionaţi care strigă în stânga şi în dreapta că omori o viaţă umană şi că nu este drept, până li se întâmplă şi lor şi se văd nevoiţi să-l care nouă luni şi să-l crească o viaţă fără să şi-l fi dorit de la bun început. Atunci nu mai e deloc atât de simplu.

Ce părere ai despre pedeapsa cu moartea?
În mare sunt pro, în special în cazul abuzurilor sexuale. Se poate întâmpla să iei o duşcă în plus şi să-i zbori creierii lui Gigel de la cinci când îl prinzi în pat cu nevastă-ta dar un viol durează mult mai mult de câteva secunde şi eşti în controlul situaţiei pe toată durata timpului. Dacă nu-ţi vine mintea la cap să te opreşti în momentul ăla, nici un număr de ani la puşcărie nu te poate împiedica să o mai faci a doua oară. Ah, şi am văzut o întrebare pe un forum care suna cam aşa: 'Tu cum te-ai simţii dacă ai fi condamnat la moarte pentru o crimă pe care nu ai comis-o?'. Am stat puţin pe gânduri şi tot ce pot răspunde este: 'Mai bine decât dacă aş fi condamnată la douăzeci de ani de puşcărie pentru o crimă pe care nu am comis-o. Atunci mi-aş petrece fiecare zi contemplând o greşeală pe care nu am făcut-o.'

Ce consideri tortură?
Aici cred că aş putea să bat câmpii pagini întregi şi tot m-aş mai întoarce să adaug câte ceva din când în când. Cred că cel mai îngrozitor lucru pe care mi-l pot imagina ar fi să mă trezesc mâine dimineaţă şi să-mi dau seama că sunt singura fiinţă în viaţă. Oricât de bine m-aş simţii la început, sunt sigură câ într-un final mi-aş pierde minţiile. Şi ăsta e doar începutlul. Majoritatea oamenilor sunt mai speriaţi de tortura fizică decât de cea psihică (şi nu zic că n-au de ce) dar parcă cea psihologică e mult mai imaginativă, într-un sens foarte morbid, desigur.

Eşti capitalistă sau comunistă? Sau de altă orientare politică? Care consideri că sunt avantajele şi dezavantajele fiecăreia dintre ele?
Ehe, ce dor îmi e de vremurile când habar n-aveam cu ce se mănâcă politica. Mulţam, dom' profesor de istorie, că mi-aţi băgat-o şi pe asta în cap, parcă nu mă gândeam deja la prea multe nimicuri. E greu să alegi între un regim, deseori tiranic, în care nu poţi niciodată să trăieşti mai bine de mediocru şi un regim, întotdeauna nedrept, în care ori trăieşti într-un palat ori în cocioaba de lângă (şi poţi să fii sigur că n-o să fii tocmai tu ăla care trăieşte în palat). Am simpatiile şi antipatiile mele faţă de fiecare din ele, dar cred că mă regăsesc mai mult în noţiunea de anarhie. Majoritatea sunt crescuţi cu ideea că anarhia înseamnă haos şi că ne-am omorî între noi într-un asemenea caz. Logic că ar venii Gigel de la cinci să-ţi bage un glonte între ochi dacă tu îi furi poşta săptămânal, dar şi tu ai avea ocazia să-i bagi un glonte între ochi că doar ştii de ani de zile că se culcă cu nevastă-ta.

Este posibil să fii ateu şi o persoană morală?
Aţi fi surprinşi cât de des am auzit că biblia este singura care dictează (cât îmi place cuvântul ăsta... aduce a teocraţie) ce este moral şi ce nu. Dar dacă nu crezi în biblie atunci cum rămâne cu noţiunea ta despre ce e moral (presupunând că legea e neglijabilă; oricum ăsta e cazul şi în viaţa de zi cu zi)? La asta am stat mult timp să mă gândesc, eu însămi fiind atee convinsă de mult timp. Într-un final am ajuns la concluzia că da, am şi eu propriile mele standarde de morala. Tot i-aş băga un glonte între ochi unui tip care mă înşală, chiar şi fără a-mi spune biblia că adulterul e rău. Dacă aş avea de ales între a face ceva pe calea grea sau a trişa ca să termin mai repede, aş alege calea grea că altfel nu mi-aş putea spune mie însămi că într-adevăr am facut acel lucru. N-aş putea să trec pe lângă un animal în suferinţă fără să încerc măcar să-l ajut. În fine, consider că moralitatea este relativă şi are prea puţin legătură cu religia.

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Err...

De câteva zile mă uit urât la melodia asta (şi ea la mine staţi liniştiţi; cică nu mă suferă şi să mă duc pe unde am venit...).

Populariatea ta nu mă păcăleşte! Da, da, la tine mă uit...

Ahem. Versurile mă zgârie pe creier dar sună... atât... de... bineeee...

Arr Matey...



Când ascult melodia asta îmi vine să mă iau de gât cu Jack Sparrow şi să bem câte o sticlă de rom în cinstea Perlei Negre. Zău... :|

miercuri, 7 aprilie 2010

American McGee's Alice


Eheee, ce joc...

Întotdeauna am avut o fascinaţie ciudată cu Alice în Ţara Minunilor şi cu noţiunea lui Carroll de Wonderland (adevăratele cărţi sunt ceva mai întunecate decât le face Disney să pară, cu mesaje ascunse şi tot tacâmul).

Probabil că de aceea m-a atras acest joc imediat. Este vorba de o revenire în Wonderland a unei Alice de saptesprezece ani, în urma unei experienţe traumatice după care pică in comă (totul se pretrece în mintea ei), numai ca să descopere că totul a picat în ruină odată cu suferinţa ei.


Dacă mă gândesc bine, sună îngrozitor de asemănător cu Tim Burton's Alice in Wonderland... Şi diferenţa de zece ani este foarte suspectă de asemenea...


Este genul Horror Action Adventure (unii îl consideră chiar First Person Shooter), o oarecare deviere de la genul meu obişnuit, Adventure, dar eh, încep să rămân fără jocuri bune, deci trebuie să mai schimb placa...

Trebuie să recunosc că unele jocuri vechi nu încetează niciodată să mă uimească din punctul de vedere al graficii. Acesta este un bun exemplu: 2000 şi, deşi partea de 3d e cam colţuroasă, cum e de aşteptat, partea de 2d e pur şi simplu superbă.

Recomand jocul ăsta oricui (bine, în afara celor mai slabi de inimă :D). Are System Requirements modeste şi ocupă puţin spaţiu. Nu ştiu dacă i-am făcut dreptate cu mica mea descriere, aşa că mai bine încercaţi-l fie că v-am convins fie că nu :)

Pe viitor voi încerca să nu mai omit jocuri pe criteriul vechimii. Pot pierde unele extraordinare!